Cand am creat acest blog aveam prea mult timp liber. Prea mult din punctul meu de vedere; prea mult timp liber din punctul tuturor de vedere. Ca o paranteza spun amuzat oarecum, ca parerea celorlalti, cum ca as avea prea mult timp liber, m-a deranjat. Dar pana la urma nimic revelator, pe toti ne deranjeaza adevarul, cand el este crud si patrunzator si are o tenta stravezie in ceea ce ne priveste, in ciuda faptului ca si noi insisi il constientizam, il aprobam, cu mentiunea ca oricat ar evolua viata umana pe pamant, niciodata amorul propriu nu ne va permite sa ne ranim singuri. Nu constient cel putin, daca ar fi sa respectam aforismul conform caruia pana la urma "fiecare se raneste singur". Dar sa revin: spuneam ca aveam timp liber si mi-am facut blog. Nimic fenomenal, e noul virus dupa messenger: acolo vorbesti cu cine vrei, aici tie si tuturor. Titlul sau mai bine zis titulatura bloggului mi-a venit intr-o secunda si asa va ramane pentru ca ma caracterizeaza si nu spun nimic mai mult.
Inca nu stiu ce Dumnezeu voi posta pe acest blogg, sau cu ce frecventa; probabil imi voi urma instinctul, cel pe care de obicei nu-l ascult asa cum ar trebui.
Prin urmare daca primul mesaj postat pe blogg te face blogger, astazi am mai pus o caramida in zidul meu. Ramane de vazut daca voi construi ceva, sau voi prefera doar ruina.
