Pe zi ce trece incep sa cred cu crescanda tarie, ca Romania este un tărâm binecuvantat. Pentru multe din paradoxurile ei, alta explicatie nu este: nici alta rationala, nici alta mistica. Datorita felului in care coexistam, pentru felul in care ne comportam zi de zi unii cu ceilalti, pentru aceste fapte si multe altele mai putin evidente, pentru mine, cel putin, este un miracol inexplicabil faptul ca Romania exista ca stat si romanii ca neam. Ce ne uneste de fapt? Ce avem in comun? Ce planuri comune avem pentru viitor? Cred cu tarie ca evaluarea oricarei comunitati e data tocmai de calitatile indivizilor care o formeaza. Deci care sunt principalele repere, calitati, obiective, trasaturi generale ale unui roman sadea? Traim intr-o democratie (scuzati optimismul) prin urmare vom lua un reprezentant din cei multi la numar: nu dintre cei poate 2% care au "valori" pecuniare, nu dintre cei cati or fi din "aurolaci", puscariasi s.a.m.d. Luam un roman tipic, pentru ca genul e dat de numar. Nu cred ca ma insel cand spun ca principala trasatura a unui astfel de individ este invidia. Invidie in primul rand pentru capra vecinului, pentru ca vecinul este in...imediata apropiere. E corect ca lui nici macar nu-i plac caprele, dar ce naiba de relevanta are acest fapt?! Desi el are o vaca pe care o lauda peste tot cand se iveste ocazia, in mintea lui vaca dansului nu va fi niciodata...capra. Si chiar daca ar fi capra, nu in mintea lui, ci chiar in realitate, aceasta, sarmana, tot n-ar fi capra vecinului. O a doua "calitate" a romanului este fara doar si poate altruismul. Romanii sunt calzi si saritori. Vara mai ales. Desi caldura lor este evidenta, va puteti convinge cat sunt de saritori in momentul in care pierdeti bani la alba-neagra. Un intreg autocar plin ochi de oameni, impreuna cu organele abilitate ale statului Roman, vor sari sa va ajute sa va recuperati banii, ghiulul si margelele furluate de albist-mai-mult-negrist. Haida de! O alta calitate, poate unica si poate cea mai periculoasa, este aceea ca romanii pot face, si chiar fac, haz de necaz. Asa cum fac eu acum. E o calitate deoarece fara ea am fi o tara-sanatoriu. Este periculoasa pentru ca prin intermediul ei nu realizam gravitatea niciunui fapt care ne afecteaza. Radem si exclamam: "las' mă, ca merge si asa!" Fara urma de tagada aceasta expresie este laitmotivul acestei tari. Nimic n-o sa se schimbe niciodata la Miorita, pentru ca ati fi uimiti de numarul celor care gandesc si spun nu numai ca "merge si asa" ci chiar ca in Romania este bine; ca eu sunt un vesnic nemultumit, ca doar eu vad jumatatea goala a paharului. Or confruntandu-se la un moment dat cu vreun obstacol, (care in Romania este institutie, nu simpla intamplare izolata) desi injuraturile lor il fac sa roseasca chiar pe Scaraotchi, pentru ei, dupa ce si-au consumat putin din putinii neuroni, tot bine este. Poate ca, desi suna paradoxal, din Romania n-ar trebui sa plece cei nemultumiti peste granite, ci chiar cei multumiti, pentru a se schimba ceva. Nu suntem un popor destept, nu suntem organizati (altfel s-ar vedea si roadele muncii noastre), nu planuim nimic, doar supravietuim, nu avem mandrie nici cat o varza de Bruxelles, strainii ne scuipa in ochi si conducatorii nostri ne calca in picioare, nu suntem solidari absolut deloc, si cu toate acestea, in ciuda tuturor necalitatilor impartim acelasi spatiu, votam aceiasi ciobani sa ne conduca pe noi, turma, si reusim sa fim romani in Romania. Incredibil! Trebuie sa fie mana Domnului, nici o alta explicatie nu sta in picioare. Iar daca acest rationament nu este indeajuns argumentat, iata si argumentul: "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!"; "Ferice de ceice plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!"; "Ferice de voi, cari sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!"
Doamne, iata poporul tau: prosti, saraci, plansi, lipsiti de speranta - este evident, Popor Român!
