Cei albi ii urasc pe cei negri, pentru ca sunt negrii.
Cei negri ii urasc pe cei albi, pentru ca sunt albi.
Unii ii urasc pe evrei, pentru ca sunt evrei.
Unii urasc musulmanii, pentru ca sunt musulmani.
Unii urasc crestinii, pentru ca sunt crestini.
Unii ii urasc pe homosexuali, pentu ca sunt homosexuali.
Unii ii urasc pe bogati, pentru ca sunt bogati.
Unii ii urasc pe cersetori, pentru ca sunt cersetori.
Unii urasc ipocritii, lasii, urâţii, pentru ca sunt ipocriti, lasi sau urâţi.
Unii urasc obiceiurile altora, tabieturile altora, viciile altora.
Unii urasc linistea altora, implinirea sufleteasca a altora, frumusetea altora.
Unii se urasc pe sine, pentru ceea ce nu sunt.
Unii il urasc pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu le permite.
A fi un paradox este esenta umana: toti iubim faptul ca suntem unici, insa urâm ca suntem diversi.
Din acest motiv, cred cu tarie ca Dumnezeu ne iubeste si ne uraste cu aceeasi greaţă. Orice fiinta normala care cauta sa ne inteleaga, nu poate avea decat aceste doua sentimente, simtite cu egala tarie: iubesc sa va urăsc, la fel de mult cât urăsc sa va iubesc!
