Cred, privind partea goala a paharului, ca exista in oceanul de realitati si aspecte care nu-mi permit zambetul. Desi in principiu, dupa lungi perioade de tristeti si zbateri covarsitoare, am ajuns in punctul in care pot privi lucrurile cu o usoara forma, placuta, de detasare. Totusi mi se pare ca unele aspecte merita gandite mai incrancenat, datorita fortei cu care ne afecteaza. Speranta de pilda, conceptuala sau reala. Se zice ca speranta moare ultima si asa o fi; nu stiu. Oare cum poti numi atunci o speranta pe care o constientizezi ca fiind iluzorie, desarta? Nu e nici moarta, nici vie; prin urmare cred ca o parte buna de Romanie sufera de speranta comatoasa. Speri că ce? Ca vei fi sanatos? Iar daca nu esti sanatos, speri oare ca vei fi tratat, ingrijit omeneste daca nu-ti permiti asta? Speri ca-ti vei permite lucruri, calatorii, luxul de a fi relaxat? Pai daca nu esti genul care minte, fura si stie pe cine sa mituiasca, sau mai bine, chiar are pe cine sa mituiasca fara sa riste ceva, atunci speri iluzoriu. Ramanand in sfera lui "a-ti permite", mi se pare trist, dincolo de faptul ca este periculos, ca trebuie sa-ti permiti sa iubesti. Cu cat esti mai cu capul pe umeri, cu atat riscul de a resimti din plin acest sentiment macabru este mai acut. Pentru ca daca stai sa gandesti chiar trebuie sa-ti permiti acest sentiment. Poate nu chiar sentimentul in sine trebuie sa ti-l permiti, dar urmarile sale firesti, lumesti, da. Viata a devenit un calcul pe o hartie fara capat, si aproape se reduce la aceasta foaie. Cand speri limita este cerul, cand iubesti nu exista limite. Nu stiu daca au fost vreodata acele vremuri in care aceste vorbe s-au putut aplica. Faptul ca omul este un animal care poate aprofunda sentimentele face ca aceste repere esentiale sa fie simtite, chiar daca ratiunea hohoteste pe seama lor. Oamenii devin o mixtura ciudata, pentru ca au creat un context ciudat. Nu totul poate si trebuie sa fie contabilizat, evaluat, rationat. Cred ca un om nu trebuie evaluat, apreciat sau subapreciat pentru puterea sa financiara; cred ca viata nu este suma de bani de la capatul ei. In prezent insa aceasta este scara valorica. Avand rau de inaltime si adversitate pentru forma fara fond, voi refuza sa o urc. Urmeaza...
