miercuri, 29 aprilie 2009

Dupa munca, si rasplata.

Chipurile in lume ar fi criza economica. Ba ea ar fi chiar si in Romania. Pot crede ca Romania este in criza, insa cand aud cuvantul economie alaturat Romaniei, ma podideste rasul. Noi suntem in criza economica din '90 incoace. Perpetua, stabila, mareata, atotcuprinzatoare. Profesorii ies in strada pentru bucata lor de paine, alaturat sunt bugetarii, taxe peste taxe, impozite forfetare sau de alt gen, banii au disparut prin crapaturile drumurilor asfaltate si nereceptionate de stat pe motiv ca ar fi de proasta calitate (lucru evident chiar si pentru un miop care sta pe un scaun pe Luna), se sparg banci cu nemiluita, se jefuiesc case de schimb valutar, unii oameni platesc cu viata pentru ca se incapatneaza sa pazeasca banii altora si implicit propriul lor loc de munca, pensia lor indepartata, fratii isi dau in cap pentru un petec de pamant mostenit, familii intregi pleaca in strainatate cautand banii care aici lipsesc cu desavarsire, isi abandoneaza aici copii de care se instraineaza treptat, toata lumea alearga intr-un maraton perpetuu, fara linie de finish alta decat moartea. In acest timp, intr-un sat romanesc o batranica gaseste o borseta plina cu 5000 de euro. Ii ridica, ii numara, stie exact ce sunt si care este valoarea lor si...ii returneaza proprietarului. Intrebata de ce nu i-a pastrat rapunde senina, duios consternata: "Pai cum sa-i tin ca nu i-am muncit?" No comment. Ce ar mai fi de spus?! Mamaie, cu cine votezi? Votez cu cine voteaza aceasta femeie, pentru ca stiu un lucru sigur: nu voteaza cu nimeni!!!!! Nu a fost obisnuita, nu a crescut intr-un sistem in care avea acest "privilegiu", nu si l-a insusit niciodata, nu-i simte obligativitatea sociala, nu-i vede rostul si nu-l intelege. Ceea ce a inteles pana la varsta asta a fost ca daca va munci, va avea cat sa traiasca linistita. Stiind un pic mentalitatea oamenilor de la sat sunt sigur ca si-a cumparat demult hainele si cele necesare pentru trecerea ei linistita pe lumea cealalta. Bine a facut. Din cat ii dau "alesii" de astazi pentru munca ei de-o viata probabil nu va avea sa plateasca groparii. Gestul ei mi se pare cu atat mai extraordinar cu cat a-ti insusi banii altora si pe care nu i-ai muncit, e politica de stat acum. E pentru prima data cand ma bucur ca democratia nu a ajuns la sat. Imi imaginez o camera in care stau Basescu, Boc, Tariceanu, Geoana, Hrebenciuc, Nastase si restul oamenilor de vaza de astazi si...plang. Isi plang soarta vitrega, il blesteama pe Dumnezeu: a fost odata o borseta cu 5000 de euro, iar ei au avut ghinionul sa n-o gaseasca. Respectele mele, stimabililor!

miercuri, 22 aprilie 2009

Presedintele tuturor romanilor

Il dispretuiesc pe Basescu. Nu e un dispret organic, cronic, automat. Inca nu! Il ascult de obicei atat cat rezist, il urmaresc cu atentie si il dispretuiesc cu fiecare data un pic mai mult. Imi da motive pentru acest lucru. Insa motivul primordial pentru care-l dispretuiesc atat de mult este acela ca il percep ca pe exponentul de baza a acelora din cuza carora caut o scapare din Romania. Vreau sa plec, si nu vreau asta. Insa ei si el ma fac sa vreau. Basescu putea sa fie cel mai mre om politic, om de stat din Romania tuturor vremurilor, un singur lucru l-a impiedicat mereu: faptul ca s-a nascut. Omul asta este cel mai ghinionist pamantean din cati exista. Cand a fost ministru n-a avut cu cine si ce lucra; cand a fost primar a avut consiliul impotriva-i; cand a fost (este) presedinte a avut un guvern problematic. Acum ca are guvernul lui...nu mai are timp si e si criza mondiala. Dumnezeule, ce soarta! Basescu a vrut sa fie ministrul tranporturilor, a vrut sa fie primar, a vrut si vrea sa fie presedinte; nimeni nu l-a obligat catre ceva vreodata. Insa mereu destinul harazit i-a fost potrivnic, dusman. Il asemui pe Basescu cu o curva de pe centura, care este acolo pentru ca aia vrea sa faca, pentru ca aia stie sa faca. Curva se trezeste, se da jos din pat, poate se spala, se imbraca provocator (oricum nu cu mult mai rau decat o eleva de liceu), se bate pentru petecul ei de sosea cu alte "pretendente", castiga acel loc, agata un tirist, se urca in cabina, cere tariful, incaseaza, si cand trebuie sa "performeze" se vaita ca nu poate deoarece o doare. Basescu se bate pentru fiecare post, s-a batut dintotdeauna. Insa din ceea ce vad eu, scopul lui, asemeni celei mai proaste dintre curve, nu este sa ajunga la vreo finalitate, finalitate la care este de altfel obligat prin prisma postului sau posturii in care se afla, ci doar sa fie pe centura, doar sa urce in tir, doar sa incaseze tariful. Basescu e genul de om care agata o femeie, o duce acasa, o "vrajeste", creeaza atmosfera, o dezbraca, face sex cu ea dar nu-i ofera niciodata in intreaga lui viata nici macar un orgasm. Basescu pare potent doar impotentilor. Basescu poate placea doar celor usor impresionabili si imaturilor. Basescu poate parea un intelectual rasat numai prostilor. Basescu pare barbat numai lasilor. Basescu plangand poate impresiona numai telenovelistii. Basescu distrandu-se poate placea numai manelistilor. Basescu presedinte poate placea numai romanilor. Mai are rost sa intreb: oare de ce?