Teoria lui Nimic

Vorbeam zilele trecute cu o colega si o intrebam ce planuri are de sarbatori; mi-a raspuns: "Nimic!" Binenteles era nemultumita de faptul ca nu avea ceva maret organizat. Nu stiu de ce insa instantaneu mi-a venit ideea ca a face nimic este, defapt, cel mai greu lucru din lume. Oamenii uita ca singurele notiuni fara granite din vietile noastre sunt : nimicul si infinitul. Nicicare din ele n-au limite, se gasesc de la neinceput la nesfarsit. Dar dincolo de teoriile filosofice mai este una, mai realista mai...apasatoare. Iata teoria realista, umana, a dificultatii de a face NIMIC:
- te plimbi intr-o zi innorata print-o urbe din Romania (un oras mai mare de la noi, la alegere). Te relaxezi, privesti cladiri pe care nu le-ai mai observat parca niciodata, oameni pasind, copii alergand, pasari, frunze etc. Dintr-o data un un milkshake de la McDonald's care ti-a cazut greu la stomac isi cere imperativ dreptul la...nastere. O iei cu pasi repejori catre statia de trolebus. E asa de departe si tu trebuie sa ajungi acasa. Ajungi in statia de trolebus fara geamuri si acoperis la ea. Se pune ploaia, n-ai umbrela iar trolebusul nu se vede in zare. Te "bat" pantofii, te sacaie o masea, te doare stomacul. Nu poti sta locului, respiri sacadat si parca astepti de o ora. Iti rozi o unghie, iti stergi pleoapele si mai privesti o data in directia din care trebuie sa vina blestematul de trolebus. Nimic. O masina trece in viteza prin balta din fata ta si te uda din cap pana-n calcaie. Da-l in ma-sa! oricum erai leoarca; n-ai energie nici sa-l injuri. In dreapta ta troleul opreste in statie. Te grabesti, sari in el nerabdator sa ajungi odata acasa. Porneste. Se misca precum o balena ranita printre iceberg-uri. Doamne da-i sa ajunga mai repede. Simti ca nu mai poti; o sa te faci de ras. Te misti de pe un picior pe altul; nu auzi si nu vezi nimic in jurul tau: te concentrezi! Troleul opreste brusc. Oare am ajuns??? NU, doar s-a oprit la semafor. Hai odata verde, hai odata verde... Ai devenit ecologist. Brusc, pentru ca-ti dicteaza interesul. Incerci sa te gandesti la altceva. Iti vine-n minte reclama la poker online cu Boris Becker: o cana cu faina, doua oua, lapte... Ce dracu' mai? Clatite? Rea idee; altceva, alta idee, alt gand...rapid! Insa orice-ti cloceste mintea, ochii tai vad doar WC-uri. Troleul opreste din nou: Doamneeee este chiar statia ta. Aproape ai ajuns. Cobori in graba, brutal, indepartand oamenii din fata ta. In fata ta o babuta cu o sacosa se chinuie parca de o ora sa coboare ultima treapta. Cine n-are batrani, sa-si cumpere! De ce? Chiar n-ai ce face cu banii? O tulesti pe langa ea si alergi catre casa. Ai ochii in lacrimi, strangi din dinti. Nu te mai doare maseaua. Sau? Cui ii mai pasa? Nu degeaba se spune ca poti uita de o durere daca altceva te doare mai tare. (Paranteza - imbecila e si intrebarea doctorilor: cat de rau te doare pe o scala de la 1 la 10? Esti tampit? Intotdeauna 10) Vezi blocul in care locuiesti. Te crispezi pentru ca ai uitat: stai la etajul 4. Intri pe casa scarilor; incepi sa urci. Pana la etajul 1 te-ai desfacut la haina. Pana la etajul 2 ti-ai desfacut cureaua pantalonilor. Agonizezi. Pana la etajul 3 ti-ai desfacut sireturile la pantofi. Etajul 4!!! Laudat fie Domnul. Apesi clanta. E incuiat. Cu maini tremurande cauti cheile si le introduci in broasca. Descui o data, tragi cheia, apesi clanta. Cine dracu a incuiat de doua ori??? Iti vine sa plangi. In final descui usa. Azvarli in hol haina, iti cobori pantalonii, arunci pantofii. Te lovesti de usa de la baie. E incuiat. Bati ca disperatul in usa, zbieri ca oricine ar fi acolo sa iasa. Acum!!! Iti frangi degetele, iti musti buzele. Acel cineva iese. Intri, asezi capacul de la WC, iti dai jos lenjeria intima si te asezi... OMULE! ACUM FA NIMIC, daca poti?!