Evolutie, involutie sau devenire

Oamenii sunt creaturi ciudate. Neintelese si de neinteles. Pana si D-zeu a crezut ca ne cunoaste indeajuns incat sa aiba incredere in noi. S-a inselat.
Stiu ca oamenii sunt un amalgam bizar de "natura" si educatie. Pe langa acesti doi factori principali mai sunt cateva sute, poate chiar cerul sub care traiesti, soarele care te mangaie, urechea ta care aude, creierul tau care alege ce intelege, ochii tai care aleg ce vad si sufletul tau care alege ce doreste. Deci omul "evolueaza" de la ce are genetic, pana la ceea ce este el la un moment dat. Se pune totul intr-un bol, se amesteca toate ingredientele, pe parcurs se mai adauga cate ceva, se gusta, se mai adauga, se mai arunca cate ceva, se mai adauga, mixtura se subtiaza sau devine dura, devine elastica sau fragila, inflexibila, asemanatoare cu alte mixturi, si iarasi se mai adauga si iarasi... Totul dureaza o viata. Una singura, caci la atat ai dreptul. Intr-un Univers vechi de 13.7 miliarde de ani, pe un Pamant vechi de 4.7 miliarde de ani, cu un grad de inclinatie perfect, care se invarte perfect in jurul axei sale, care face o miscare de revolutie perfecta, care are un satelit natural perfect etc etc, deci in aceste conditii ai de trait cateva zeci de ani aici. Tu, mixtura ta si putinta ta de a deveni, ceva, orice, ce doresti.
Pe acest Pamant, pana la aceasta varsta, in baza experientelor anterioare, in baza socializarilor traite, tinand cont de "natura" mea si de educatia pe care mi-am insusit-o cred:
1) Ca sunt ponderat cinic. Cred in sentimente insa mai degraba in cele rele, care mi se par mai trainice, decat in cele bune. Cred in iubire dar...sa nu exageram. Tine catva timp, e un pretext foarte bun ptr sex, e bun la a constrange pe cineva sa ia un credit alaturi de tine samd. Sentimentul exista, cred in el, si e sublim. Pacat ca noi oamenii il "folosim". Cred ca oamenii sunt capabili sa se iubeasca cu tot ce tine de acest sentiment. Insa nu cred ca dureaza. Restul ce ramane intr-o relatie e altceva: e respect, obisnuinta in foarte mare masura, incredere si teama ca nu gasesti ceva mai bun. Nu cred ca oamenii sunt fideli. Cred ca esti fidel doar daca nu ai fost pus in situatia de a nu fi. Caz in care 100% din oameni parasesc tabara. Nu te pacali crezand ca esti, ci mai degraba cauta sa nu ajungi in situatia de a proba ca defapt nu esti. Nu stiu daca e natura umana sau prostie primordiala. Cred ca toti oamenii au totdeauna o scuza. Si de multe ori este una plauzibila si reala, insa mai cred ca daca persoana la care ti ar face ce ai facut tu, si ti-ar servi aceeasi scuza, ar fi impardonabila. Ma astept sa fiu invidiat, tradat, urat, inselat mai degraba decat iubit si apreciat. Sunt nopti in care regret acest gust amar pe care-l am, acest cinism, insa din pacate toti au cazut la proba contrara.
2) Cred ca oamenii sunt in principiu rai. Nu cred ca se nasc neaparat asa, ci devin. Binenteles scuza tuturor este ca cel de langa este de vina ptr acest fapt. Spun ca oamenii sunt asa deoarece observ ca iti trebuie un efort sa faci bine, ca sa faci rau nu trebuie sa faci mai nimic. E mai natural.
3) Cred ca exceptiile ne definesc. Un om salveaza alt om, cineva este peste masura de altruist, cineva face ceva pentru altcineva, benevol, cineva are o mila foarte mare pentru altii, oameni, animale si face ceva in baza acestui sentiment etc. Spunem ca e uman ce au facut ei, chiar daca noi n-am facut-o si pusi in aceeasi situatie, n-am face-o. La noi cu o floare se face primavara.
4) Cred ca oamenii sunt unici si nu apreciaza asta.
5) Cred cu mult mai multe insa sunt lucruri atat de intime incat nu le pot dezvalui. Apoi sunt lucruri pe care le-am descoperit in decursul unei vieti in care am observat totul, meticulos, studiind, punand cap la cap si nu vreau sa le impartasesc. Ar presupune un efort, iar eu sunt om, e mai natural sa va las sa le descoperiti pe pielea voastra. Oricum oamenii nu sunt creati sa invete nimic din experientele cuiva. Tine de unicitatea noastra. E imbucurator sa stiu ca stalpul pe care l-am lovit cu capul, va fi lovit si de copii mei, si de copii copiilor mei si de copii lor iarasi si iarasi, pana cand stalpul va fi daramat. Iar urmatorul copil nascut la rand, care nu va avea acel stalp pentru a-l lovi va fi din acest motiv fie un scelerat, fie un geniu.
Traiasca Oedip, traiasca Freud, traiasca idiotii care vor citi de azi incolo carti crezand ca se vor descopri, pe ei...unicii!!!